La vremuri grele, soluţii ieftine, adică magazinele second hand. Fie că sunt virtuale sau la colţul străzii, fie că vând maşini sau haine, cumpăratul din magazinele la mâna a doua este un „must do” românesc. Tot omul cumpără de acolo, numai că toţi preferă să păstreze tăcerea, ca şi cum ar fi vreun mare secret de stat. Aş putea să împart aceste magazine în două categorii: cele de cartier şi cele de lux, însă nimeni nu ştie unde se află aceste „fata Morgana”, căci mereu mi se răspunde cu: ”Să o întreb pe maica-mea”, „Soră-mea ştie” etc.
Acum câteva zile am făcut o incursiune într-un second hand şi am avut supriza să constat că nimerisem într-unul exclusivist pentru că toţi cei care au intrat să cumpere erau „fraţi” şi „surori” şi se salutau între ei cu „Pacea Domnului!”. Şi asta nu era tot. Radioul era pe un post care transmitea muzică de genul: “Vino, Doamne, în casa mea/Când furtuna este grea”, tot programul din ziua respectivă fiind dedicat copiilor din Tahiti. După ce s-a terminat programul muzical, au venit reclamele, echivalente la noi cu “Consumul excesiv de alcool, grăsimi şi sare poate dăuna grav sănătăţii”, numai că la ei era ceva de genul: “Dacă o persoană îmbrăcată elegant vă opreşte pe stradă să vă ceară indicaţii, anunţaţi poliţia, căci sigur vă vrea răul”. Pe asta nu am înţeles-o şi m-am întors spre maică-mea să o întreb, la care ea îmi răspunde, în gura mare: “Ce vrei, dragă? E magazin de pocăiţi”! Ca un făcut, toţi ochii s-au întors spre noi şi mă aşteptam dintr-un moment într-altul la o scenă gen “Children of the Corn” (despre care o să vă povestesc în alt articol), dar am scăpat neşifonate şi, pe deasupra, după minute bune de căutat, am cumpărat şi o curea.
Am tras următoarele concluzii:
1. nu e nicio ruşine să cumperi de la second hand
2. dacă te plictiseşti acasă, poţi să mergi să răscoleşti printr-un astfel de magazin, nu o să ştii niciodată ce poţi să găseşti, e ca un mare Kinder cu surprize
3. au şi ăştia reduceri de preţ atunci când se schimbă sezonul
Sursa foto: Blogatu
Vai, Miha, ce rea eşti! Ce ai cu bieţii oameni? Nu trebuie să se îmbrace şi ei? Şi ce metodă mai bună de a cumpăra haine fără să risipeşti banii pe lucruri lumeşti există decât cumpăratul de la SH?
Oricum, e numai vina ta, că ai intrat într-un magazin “de familie”
Mama mea, după cum s-a obişnuit încă îmi cumpără haine de la SH şi mă minte că sunt de la magazine cu reduceri… nu mă deranjează şi cel mai bine este că are gusturi bune… că doar e mamă. power SH
Eu nu am înţeles nici până acum dacă magazinele ” totul la 5 lei” sunt SH-uri sau nu.
Eh, nu sunt rea, mi s-a părut amuzantă situaţia. Am mers acolo la sfatul maică-mii care mi-a zis că ştie ea ” un magazin super”!
“totul la 5 lei” sunt magazine conduse in special de arabi, care sunt intr-o stransa legatura cu aia de calatoresc prin valize sau containere, si contin produse chinezesti de caliate chinezeasca. NU SUNT RASIST.
Să înţeleg că produsele astea intră în categoria “făcute pe vapor”.
E foarte posibil să fie făcute pe vapor, însă, când eram eu “mică” (adicătelea când erau magazinele totul la 38.000), pretul ala era atat de mic pentru ca produsele se cumparau la kilogram. Trust me, e informaţie “pe surse”.
Zici că eşti din capitală?
Eu sînt din NV ţării. Se vede treaba că oriunde trăim avem experienţe similare.
Am păţit-o şi eu cu muzica “îmbietoare” şi hainele de aceeaşi unică “aromă”.
Din păcate , în condiţiile de trai actuale, românul are de ales între haine second hand şi marfă ieftină de proastă calitate, dar nouă.
Cel mai amuzant mi s-a părut când într-un astfel de magazin, în timp ce doamna de la tejghea fredona cântarea cu multă frenezie, o clientă a salutat o altă clientă strigând în gura mare “săru’mâna doamna preoteasă”. S-a aşternut o linişte împovărătoare, doamna care fredona a amuţit şi ea, toate privirile s-au întors spre “preoteasă”. Aceasta a zâmbit şi cu blândeţe atât în glas cît şi în priviri a zis”daţi muzica mai tare…”
Atunci n-am înţeles atitudinea “preotesei”, dar mai târziu am realizat sarcasmul ei.
Degeaba eşti cu Dumnezeu pe buze, dacă nu-L ai şi în inimă!
Cu ochii la marfă, cu urechile ascuţite la orice zvon nu poţi pretinde că ţi-ai “făcut datoria faţă de Dumnezeu” lăsând cântarea să curgă printre mărfuri prăfuite şi pioşenii afişate gratuit.
Mi-ai dat o idee despre ce să scriu în următorul articol. Fraza “Degeaba eşti cu Dumnezeu pe buze, dacă nu-L ai şi în inimă!” mi-a amintit de experienţa din seara de Înviere, experienţă care a fost mai mult decât neplăcută , chiar dezamăgitoare.
He, he… Astept un nou text
… [Trackback]…
[...] Read More: irealitateainconjuratoare.ro/2010/03/31/la-mana-a-doua/ [...]…
… [Trackback]…
[...] Read More here: irealitateainconjuratoare.ro/2010/03/31/la-mana-a-doua/ [...]…
… [Trackback]…
[...] There you will find 62267 more Infos: irealitateainconjuratoare.ro/2010/03/31/la-mana-a-doua/ [...]…