Jun

Despre moţiunea de cenzură şi… după

Cred că, din punct de vedere politic, asumarea răspunderii Guvernului pentru cele două proiecte de legi nu putea rămâne fără o replică. Aceasta, în termeni constituţionali, este moţiunea de cenzură. Opoziţia era obligată să facă acest gest politic. Susţin asta cu aceeaşi convingere pe care am exprimat-o cu privire la inutilitatea unei moţiuni de cenzură din partea opoziţiei în lipsa unui demers guvernamental. Mai mult, o astfel de moţiune de cenzură ar fi fost o eroare. Ar fi reprezentat un eşec care acordă gratuit un vot de încredere Guvernului.
Întrebarea vine de la sine: … ce va fi mai departe?
Dacă moţiunea de cenzură, cel mai probabil, va fi respinsă, se numeşte că opoziţia îşi va fi făcut datoria. Poate va avea chiar un discurs mai convingător.
Dacă moţiunea de cenzură trece, apar două ipoteze.

Prima, preşedintele Băsescu îşi continuă strategia de „securizare” a Executivului şi numeşte un nou guvern portocaliu. Este dreptul oricărui politician să se sinucidă, chiar şi atunci când nu-l interesează preţul pe care îl plăteşte societatea.

A doua ipoteză ar fi numirea unui guvern de profesionişti adevăraţi care există în România, în afara partidelor politice. Mă refer la profesionişti care să nu aibă obligaţii politice şi să poată lua măsuri pe care miniştri politici nu le-ar putea lua.

Există datorii la bugetul de stat despre care numai o minte bolnavă sau un neprofesionist ca Pogea sau „legenda” Vlădescu îşi imaginează că, vreodată, vor ajunge la buget. Aceste datorii nu fac altceva decât să sufoce economia şi să fie o iluzie pentru diletanţi. O amnistie fiscală parţială ar putea aduce bugetul de stat în termeni reali şi nu iluzorii şi, ceea ce este cel mai important, ar elibera o parte însemnată a economiei, stimulându-i revigorarea. Să fie limpede, o astfel de măsură nu o va lua un ministru politic.

Imaginaţi-vă ce se întâmplă dacă dai un brici pe mâna maimuţei. Se va mutila. Un bărbier îl va folosi cu succes. Inflaţia pe mâna lui Pogea sau Vlădescu poate avea acelaşi efect ca briciul pe mâna maimuţei. În mâna unui profesionist, neconstrâns de dogme sau teze ideologice, inflaţia controlată poate deveni un instrument de stimulare a economiei. Lăsând profesioniştii să se ocupe de economie, partidele din opoziţie ar avea multe de facut. Eu le-aş recomanda un studiu de caz extrem de important.

Ignorând pentru un moment, ca ipoteză de lucru, situaţia dramatică din ţară, trebuie să recunoaştem că Traian Băsescu are un merit nerecunoscut de nimeni. El a fost şi încă este şobolanul nostru. Vreau să zic cobaiul. Pe parcursul a şase ani ne-a adus un imens serviciu. Ne-a demonstrat cât de vulnerabilă este democraţia şi organizarea statală în România. Evident, aceste vulnerabilităţi au existat şi până acum, dar nu le-am observat, pentru că nimeni nu a îndrăznit să profite de ele. Traian Băsescu a îndrăznit!
Asta ar trebui să fie preocuparea principală a partidelor din opoziţie în timp ce ar lăsa profesioniştii să salveze ceea ce se mai poate salva din economia românească. Ar trebui să nu existe deosebiri sau divergenţe ideologice. Este vorba despre democraţie. Este vorba despre România.